De ieri, 24 iulie 2009, eu şi cactuşii mei avem un nou prieten: un papagal nimfă pe care l-am botezat Coco (de fapt, mama mea l-a botezat aşa şi mi-a plăcut şi mie :) ). Din păcate nu ştiu ce vârstă are şi, din cât am citit până acum despre aceşti papagali, e aproape imposibil să li se poată stabili vârsta. De obicei au un inel pe un picior care indică vărsta lor, sau dacă nu au, proprietarul care îi donează sau îi vinde altcuiva, oferă informaţii despre vârsta acestora. Ei bine, în cazul lui Coco nici una din variante nu se potriveşte, deoarece probabil el a “evadat” de la fostul său stăpân :). De ce spun asta? Pentru că a fost văzut într-un vişin de un copilaş care e vecin cu bunicul meu din Gilău, iar întâmplarea a făcut ca tatăl meu să fie acolo în acel moment şi, la insistenţele copilaşului, tata a încercat să îl prindă…şi a reuşit :). Tatăl copilaşului a refuzat să îl păstreze deoarece papagalul e foarte violent şi îl poate răni grav pe copil. S-a întristat foarte tare copilaşul când a auzit acest lucru şi a început să plângă :(. Tot din ce am citit despre aceste păsări, am învăţat că necesită multă grijă, răbdare şi atenţie, şi în nici un caz nu sunt păsări cu care se pot juca copilaşii, chiar dacă sunt îmblânzite, pentru că, în acest caz, copilaşul ar putea răni sau omorî pasărea, nefiind conştient de forţa din mânuţele lui. Şi astfel am hotărât să îl păstrez eu pe Coco :). Nu am mai avut nici un fel de pasăre niciodată şi nu îmi este chiar la îndemână să mă ocup de Coco, dar mă documentez, învăţ, şi exersez :). Dimineaţă i-am cumpărat o colivie, un os de sepie şi mâncare specială pentru nimfe. Am fost plăcut surprins să văd că începe să mănânce după aproximativ 10 minute de stat în colivie (asta după ce noaptea a petrecut-o într-o cutie de carton găurită în câteva locuri pentru a intra aerul). Acum, când scriu acest articol, Coco doarme :). Am aşezat colivia în camera mea şi sper că mă va lăsa să dorm…deocamdată e foarte tăcut, nu a scos decât 2-3 sunete de tot atâtea ori, dar am citit că după ce se obişnuieşte cu mediul înconjurător devine mai gălăgios. Poate fi învăţat în timp să fluiere, să fredoneze cântece şi chiar să imite cuvintele :). Neştiind în ce mediu a fost crescut până acum, este imposibil să folosesc un anumit mod de interacţiune cu el. Trebuie să încerc mai multe până voi descoperi ce îi place şi ce nu, dar după prima zi petrecută împreună, prevăd că în timp ne vom întelege unul pe celălalt :) (aceste păsări trăiesc in general între 15 şi 20 de ani, dar s-au văzut şi cazuri care au ajuns la 25 de ani, aşa că eu şi Coco avem timp să ne cunoaştem :) ). Colivia este puţin mică pentru el, dar am luat-o doar pentru o perioadă temporară, până mă mai documentez şi mă interesez de o colivie perfectă pentru el. Mai jos am pus câteva poze cu el (din informaţiile care le am referitoare la diferenţele dintre băiatul nimfă şi fata nimfă, am dedus că papagalul meu nimfă e băiat…se poate şi să mă fi înşelat :). Atunci va trebui să îi schimb numele cu unul de fetiţă :) ).

About these ads