Acolo, atunci…

Când se vor stinge stelele în mine
Și universul meu va imploda,
Vă rog, curat, să nu lăsați pe nimeni
Să mă ducă să mă planteze undeva…

Să nu împing florile spre soare,
Nici iarba să nu apese fruntea mea,
Mai bine să-mi priviți trupul cum arde
Și în munți să-mi spulberați cenușa.

Mă va purta vântul spre mare
Și spre locuri în care nu am mai fost,
Iar eu voi privi spre cer, spre zare
Și spre voi toți, de acolo de jos…

Și când iarăși vântul în brațe mă va lua
Și mă va duce mai departe,
Să știți că voi fi totuși undeva:
Peste tot sau nicăieri în noapte…

(mai – iunie 2011)

Schimbări

Da. Urmează să fac niște schimbări în ceea ce privește blog-ul. În general legate de aspect și de o diferențiere clară a articolelor și a temelor principale abordate aici. Mă gândesc chiar să mut lucrările mele într-un alt loc, pe un alt blog, special dedicat pentru așa ceva…dar deocamdată asta e doar o idee. Momentan, cea mai sesizabilă schimbare e legată de articole, pe care am încetat să le mai trunchiez în pagina principală, cititorii fiind nevoiți să apese titlul articolului sau ”Mai multe” pentru a citi întreg conținutul. De acum, toate articolele vor apărea în întregime pe prima pagină.

Cerșetorul de viață

Să ai acces la vise, dar să nu ți le dorești,

Să vrei să fi murit de mult și totuși încă să trăiești,

Să nu mai poți să împingi lumina către cei ce te iubesc,

Să aduni în jurul tău doar mila celor care te privesc…

 

Să vrei să te ridici măcar o clipă din moalele sicriu,

De care ești legat de mult deși încă tu ești viu,

Să vrei să smulgi din tine incolorele frânghii,

Prin care viața își picură esența și puterea de a mai fi…

 

De când te știi dormi doar prin paturi de spital

Și ești păzit de oameni mari îmbrăcați în halat alb,

Care încearcă să-ți aducă aminte încă netrăitele amintiri,

Obligându-ți inima să bată, ajutându-te să mai

respiri…

 

Însă te-ai săturat de îmbrățișarea rece a durerii,

În ale cărei brațe parcă te-ai născut,

Toți sunt plânși și aproape nu-ți mai recunoști părinții,

Căci peste fața lor mii de lacrimi au căzut…

 

Întinzi o mână nevăzută, tremurândă, către lume,

Și îți cerșești, în mod ironic, propriul drept de a trăi,

Iar peste ani aș vrea să fii și să poți spune:

“Da, trăiesc! Există vise și oameni pentru a le împlini!“

(septembrie 2010-februarie 2011)

Recomandarea perioadei 20-31 decembrie 2010 + GALERIA 2010

Da . Nu am greșit titlul articolului . E un dublu articol cu ocazia sfârșitului de an. Prima e recomandarea perioadei 20-31 decembrie 2010, iar mai

Recomandarea perioadei 28 iunie-5 septembrie 2010

Recomandarea acestei perioade este o poezie scrisă de mine în periada iunie-august 2010. După cum se vede, perioada pentru care este

Traforaj

Cu câteva luni în urmă mi-a revenit în minte o activitate pe care o desfășuram în școala generală, prin clasa a V-a sau a VI-a (cred) și anume: traforatul Vechiul traforaj nu îl mai am, sau

Termeni

Deoarece azi nu sunt într-o stare psihică prea bună și nu pot să fac ce ar trebui (poate și din cauza vremii de afară), și anume: să învăț pentru sesiunea care se apropie mai repede decât cad stropii de

Un an nou fericit!

La mulți ani și un an nou fericit tuturor!

A trecut destul de mult timp de când mi-am anunțat revenirea pe blog și din cauza unor lucruri personale a fost întreruptă această

Portrete

Îmi place să fiu desenat. Nu ştiu de unde vine această plăcere, eu nefiind nici pe departe un narcisist. Totuşi, îmi place să fiu desenat, să mi se facă portretul, şi am un respect şi o apreciere deosebite pentru

Am revenit :)

Da, am revenit . Nu am mai scris de ceva vreme pe blog pentru că nici nu am prea avut timp, dar trebuie să recunosc că şi dintr-o oarecare indiferenţă a

Nimic normal…

Am ajuns să ne mirăm de lucruri normale,
Şi ne uimesc normalele lumi,
Cât poate fi oare normalitatea de surprinzătoare?
Şi de ce-i un merit că suntem mai buni?