Agonie” este o poezie pe care am scris-o în 7 aprilie 2003…pfff, cât timp a trecut de atunci🙂

„Un trup întins pe pat,
În maximă agonie,
Aşteaptă sfârşitul,
Care refuză să vie…
Trupul încă e cald,
Şi oasele zbiară,
Şi sufletul refuză,
Să iasă afară…

Organele aşteaptă momentul,
Delirul durerii e mare,
Şi parcă, faţă de moarte,
Sufletul este mai tare…
Şi omul ştie că moare,
Şi aşteaptă eliberarea,
Aşteaptă să vină,
Aşteaptă urmarea…

…şi aşteaptă să moară,
Şi moare aşteptând,
Şi plouă cu sânge,
Pe viitorul mormânt,
Şi aude un clopot,
Şi vede o lumină,
Şi întreaga sa viaţă,
Trece peste retină…

Şi totul se stinge,
După infinitul chin,
Şi sufletul pleacă,
Şi îngerii vin,
Şi bate un clopot,
Şi sună a sicriu,
Şi sună a mort,
Dar sufletul e viu…”