Încă o poezie mai veche (totuşi nu chiar aşa veche ca şi „Agonie„), scrisă în 31 ianuarie 2006:

Atunci când noaptea se loveşte
De jalnice impulsuri,
Cu ochi senini şi mână rece,
Deschid norii plini de visuri…

Dar noaptea s-a dilatat deja,
Iar umbra visului s-a transportat în mine,
Şi sunt oprit, de mâna mea,
Să mai fac un pas spre mine.

Nu îmi mai pot permite să greşesc,
Nu pot primi fatala ezitare,
Cu ochi senini râd şi iubesc,
Cu mâna rece mă apăr de uitare…

Şi mai fac un pas spre mine,
Chiar dacă mă opreşte mâna mea,
Resuscitez visul şi se transportă-n mine,
Chiar dacă noaptea s-a dilatat deja…”