Două mii de arme îndreptate spre noi,
Două mii de gânduri mă cheamă înapoi
Zi de zi.
Două mii de vise astăzi s-au pierdut,
De două mii de ori o întrebare mi s-a pus:
„Ce va fi?”

Două mii de gloanţe sunt în zbor spre capul meu,
Două mii de secte, un singur Dumnzeugun
Pentru toţi.
Două mii de ani, oficial, în urma mea,
Două mii de vise, hrănindu-mi visarea,
Şi tu poţi.

Două mii de măşti tot mai rar îşi arată faţa,
Două mii de fraţi trăiesc doar cu speranţa
Plângând.
Două mii de ochi trăiesc în întuneric,
Două mii de proşti transformă totul în nimic
Râzând…

(scrisă în 20-26 august 2003)