Când se vor stinge stelele în mine,
Sau universul meu va imploda,
Vă rog, curat, să nu lăsați pe nimeni
Să mă ducă să mă planteze undeva…

Să nu împing florile spre soare,
Nici iarba să nu apese fruntea mea,
Mai bine să-mi priviți trupul cum arde
Și în munți să-mi spulberați cenușa.

Mă va purta vântul spre mare
Și spre locuri în care nu am mai fost,
Iar eu voi privi spre cer, spre zare
Și spre voi toți, de acolo de jos…

Și când iarăși vântul în brațe mă va lua
Și mă va duce mai departe,
Să știți că voi fi sigur undeva:
Peste tot sau nicăieri în noapte…

(mai – iunie 2011)